Atunci cand ne aducem aminte de copilarie, ne vin in minte jocuri, locuri, persoane dragi dar mai ales jucaria preferata. Cea pe care o luam in brate in fiecare noapte si nu voiam sa plecam nicaieri fara ea. Moale, pufoasa,calduta tocmai buna de tinut in brate si care ne aducea aminte de mama.
Fie papusi, fie animalute de plus, fie pur si simplu pernute, intre copil si jucaria lui preferata se creeaza o legatura foarte puternica, incepand chiar de la 8 luni pana la 6 ani sau mai mult. Sunt adulti care inca isi pastreaza ursuletul drag intr-un colt, fie el si fara o ureche sau un ochi.
“Jucaria are o putere magica”
Aceasta “poveste de dragoste” i-a nastere atunci cand micutul isi da seama ca mama nu poate fi intotdeauna langa el si simte nevoia sa compenseze cumva lipsa acesteia. Jucaria are o putere magica ea stie sa-i aline dorul de mama sau ii potoleasca lacrimile sau sa se ascunda in spatele ei atunci cand ii este teama noaptea.
Micutii sufera daca o uita acasa si pentru cateva ore, ajungand sa o iubeasca chiar si atunci cand este motolita, desirata sau uzata.
Dar ce fac parintii daca jucaria se deterioreaza sau in cel mai rau caz este pierduta? Stiu ca unii dintre voi cauta pe internet sa cumpere o jucarie similara pentru a fi inlocuita si din pacate nu mai gasesc.
Nu de putine ori mi s-a intamplat ca unii clienti sa ma sune si sa doreasca sa le pictez pe peretii camerei celui mic jucaria preferata, insotita de o povestioara. In felul acesta el il poate avea permanent in camera, sa ii linisteasca noptile si sa-l priveasca ziua la joaca.
Cea mai mare bucurie in meseria mea este atunci cand parintii ma suna si imi spun ca puiul lor, in fiecare seara, priveste peretele pictat,vorbeste cu el,ii spune povesti sau ii canta. Atunci stiu ca aceasta arta este mai mult decat o simpla “mazgaleala pe pereti”, este o arta vie care vibreaza prin ochii copiilor.
