Fiecare masoara timpul in modul lui. Satenii il masoara intre cantatul cocosului si suieratul vantului de seara. Soferii il masoara prin miscarile volanului, cofetarii il masoara cu fiecare aluat de tort, credinciosii cu fiecare cruce facuta, cantaretii cu fiecare bit, iar pompierii cu fiecare sunet de alarma. Eu… il masor cu fiecare urma lasata pe perete de pensula.
Nu am mai avut timp sa va arat picturi, nici macar ultimele lucrari, nici macar schite. Timpul trece foarte repede si ma plimb de colo pana acolo de parca as fi cu cortul. Am inceput noi proiecte foarte frumoase si noi solicitari apar. Ma bucur din suflet ca fac ce-mi place, chiar daca uneori simt ca nu mai am aer. Eu si Robocop ce ne mai miscam asa cu pasi greoi :))
Sunt noi provocari, lucruri in pictura pe care nu le-am mai facut pana acum si asta imi da un strop in plus de viata, pentru ca nu apuc niciodata sa ma plictisesc. Este o vibratie intensa care nu ma lasa sa-mi fie sete de culori. De fapt, articolul asta era sa va multumesc si sa ma iertati ca va neglijez. Promit ca am sa postez fotografii curand cu toate proiectele mele.
Acum va imbratisez cu drag si va tin asa strans strans strans pana ma plictisesc! Gata! De ajuns! Acum bashti! :))
Este o2.12. Fug sa lucrez!
p.s: Aveti aici un mic indiciu despre unul din proiecte! pana una alta aruncati-va un ochi pe http://www.legend-of-vlad.com/ pentru ca merita!
www.pictezpereti.ro 